Pentru mine sarbatoriile de iarna inseamna Craciunul. Cele mai frumoase amintiri sunt cele cand sarbatoream Craciunul in familie, cand ne preocupam cu totii de pregatirea casei si a bunatatilor, de intampinarea colindatorilor in ajunul Craciunului, impodobirea bradului si asteptarea mosului cu darurile pentru cei dragi.

Cred ca toate amintirile sunt dragi, mai ales din perioada aceasta. Dar de una imi amintesc cu zambetul pe buze:
In fiecare an merg cu prietenii la colindat, la cunoscuti. Cum nu ne place sa primim bani pentru colinde, acceptam cu drag prajituri, cozonaci, dar mai ales cate un pahar de vin.
Si cum nu poti pleca din casa omului fara sa bei un pahar din "vinul lui de casa", s-a intamplat intr-un an ca spre sfarsitul serii de colindat sa ajungem la o casa, destul de binedispusi si "incalziti" (avand in vedere ca pana atunci colindasem vreo 10 case). Ne-am asezat pe pozitii sa incepem colindul, dar surpriza...guri le s-au deschis si totusi niciun colind nu se auzea...
Niciunul din noi nu mai stia versurile. Ne-am uitat unii la altii, ne-am uitat la gazda, dar n-a fost suparare...ba dimpotriva: a trebuit sa mai bem un pahar de vin. :)

Fiecare sfirsit de an a fost si a ramas o amintire frumoasa in viata mea
In urma cu multi ani ne am dus la colindat cu toti colegi de serviciu si atunci am cunoscut pe sotul meu a fost dragoste la prima vedere
In fiecare an sarbatorim evenimentul acum avem doi copii doua nurori si anul acesta suntem mai multi si mai fericiti cu doi nepoti sunt o Bunicuta fericita
La multi ani pentru toti care va asculta

Cele mai frumoase sarbatori erau cele din copilarie la casa bunicilor unde totul era frumos si lipsit de griji

De 12 ani fiecare Craciun e alaturi de sotia mea.Deci fiecare Craciun are un farmec aparte alaturi de EA.Cu bune si cu rele!

Astept sarbatorile cu nerabdare
sfirsitul de an e cu mare bucurie vin copilasi acasa cu nepotei ne adunam toata familia depanam amintiri,mergem la colindat eu mereu ma inbrac in costumul caprei
Toate necazurile de peste an le dam uitari si sarbatorim ROMANESTE
Sarbatori fericite

Pentru mine cel mai mult contează de Crăciun bucuria copilului meu când vine Moș Crăciun cu cadourile, nimic nu poate fi mai valoros decât acea bucurie sinceră. Asta e cea mai frumoasă amintire.

Da, sarbatorile de iarna cele mai speciale: in anul 2005, la trei zile dupa craciun a venit in viata mea primul meu baietel iar mai tarziu cu 3 ani,(in 25 decembrie) cel de.al doilea baietel, asa ca in aceasta perioada nu pot decat sa.mi încarc sufletul din plin cu sentimente de bucurie și gânduri de recunoștință.
Sarbatori cu bine tuturor!

Imi aduc cu drag aminte de ziua de ajun de craciun, cand bunica mea cocea cozonacul pentru zilele de sarbatoare. Cum eram "obligati" sa tinem post pana in dimineata zilei de craciun, am furat un cozonac proaspat scos din cuptor profitand de o clipa de neatentie. L-am infulecat aproape tot dupa care cam la o ora distanta m-a luat raul. Nu puteam recunoaste nici fapta nici starea de rau... asa ca m-am chinuit cum am stiut mai bine sa nu fiu descoperita. De atunci a devenit traditie mancatul cozonacului cald proaspat scos din cuptor in ziua de ajun :)

Era Ajunul Craciunului. Oamenii alergau voiosi pentru a termina ultimele pregatiri pentru marea sarbatoare care urma. Bunica trudea la cozonaci, amintind de evenimentele sarbatorite si traditiile pastrate din generatie in generatie. Strazile erau decorate cu tot felul de lumini, oameni de zapada, pomi impodobiti si urari pompoase.Iar noi copii ne pregateam de colindat prin tot cartierul, scara cu scara, usa de usa.Acum stau si astept colindatorii cu sufletul la gura dar ... nu se mai arata, asa cum (noi eram) era odinioara.

Craciunul era ...este ,...cea mai frumoasa sarbatoare pentru familia mea ...imi aduc aminte cu mult drag ,cand se impodobea bradul nu aveam voie sa stau acasa,in timpul ala eram trimisa la prietena mea din vecini sau trebuia sa ma culc intr-o alta camera, ca sa ma vada Mos Craciun cat de cuminte sunt, asa-mi aducea numai cadouri multe si bradul impodobit in acelasi timp.Cand intram in sufragerie si parintii strigau tare A VENIT MOSUUUUUUU!!!!! !!asa ne bucuram impreuna ..de NEUITAT !!!

Am ajuns sa spun ca mos crăciun exista.Sunt o mama de 8 pui si intr un an sotul a rămas fără servici iar eu aveam o problema medicala nu aveam nici brad nici ce pune sub el .Un prieten bun a venit in ajun îmbrăcat in mod cu sacul in spate cu brad ,cu jucării pentru pitici.Atunci am trăit magia craciunului.Dor esc ca Dumnezeu sa aibă grijă de acel suflet bun si sa ne bucuram de tot ceea ce avem .Familia mea este mare dar muncim din greu sa avem necesarul mai mult nu ne permitem.

craciunul inseamnan sa imparti si cu cei cu care viata nu a fost asa de darnica

Amintiri de la colindat
In trecut, in Tara Fagarasului, se credea ca oamenii faceau rautati din pricina ca uitasera de Dumnezeu, si ca, pentru a-i scapa de pacate, Dumnezeu a lasat colindele; in fiecare an de Craciun, numele cel sfant al Domnului sa ajunga la urechile oamenilor iar acestia sa ia aminte si sa nu mai pacatuiasca.
Colindele vesteau Nasterea Domnului Hristos iar colindatorii venind in casa gospodarilor cu numele Domnului, risipeau supararile si aduceau speranta si de aceea se primeau cu multa dragoste, socotindu-se a fi un mare pacat faptul ca unii nu primeau colidatorii.
Tot in Tara Fagarasului se mai spunea ca atunci cand colindele nu se vor mai auzi, pe pamant vor iesi diavolii iar lumea va incapea pe mana lor.
In deceniile 6 si 7 ale secolului trecut, regimul comunist a incercat din rasputeri sa suprime colindele.
Sfatul popular ( primaria ) refuza sa dea aprobarile necesare pentru formarea “cetei de feciori“ iar militianul actiona preventive, inainte de Sfantul Nicolae, explicand flacailor din sat sanctiunile ce le vor suporta daca nu respecta legea.
Pe de alta parte inspectoratul scolar facea presiuni asupra profesorilor sa impiedice elevii sa se faca “irozi”. Desi erau in vacanta, in ajunul Cracinului, elevii erau obligati sa vina la scoala unde se faceau repetitii pentru “serbarea pomului de iarna“ care avea loc pe 30 decembrie ( ziua izgonirii regelui si proclamarii republicii ) si unde in loc de colinde, corul scolii canta “republica mareata vatra”.
Doar tiganii din Vistisoara si Dejani nu tineau cont de restrictiile regimului asa ca, in ajunul Craciunului, coborau prin nameti din catunele lor de sub munte si colindau casele gospodarilor primind in schimb “de-ale gurii” (paine, slanina, scovarzi, cozonac, sarmale, vin, rachiu etc).
Ani la rand s-au perindat aceste lucruri incat si parintii nostri refuzau sa ne lase la colindat: “nu ai acasa ce-ti trebuie ? de ce vrei sa mergi la colindat ? stii bine ca numai tiganii colinda”.
Copiii mergeam doar cu “zaoritul” in ajunul sfintilor Vasile, Ion si mai rar Nicolae.
In clasa a VII-a am mers la zaorit de Sfantul Nicolae cu doi copii din vecinii, fratii Relu si Tzuca . Ambii erau foarte talentati: aveau ureche muzicala, glasuri melodioase si stiau, de la tatal lor care canta la vioara, multe colinzi si cantece. Erau si foarte curajosi atat cu cainii de prin curti cat si cu baietii mai mari care ar fi cutezat sa se lege de noi .
Multumiti de felul cum am fost omeniti de gazde, am hotarat, chiar in acea seara, sa ne facem irozi .
Pentru irozi erau necesari cel putin 7 insi: Irod cel mare, Irod cel mic, casierul, ciobanul si cei trei magi; trebuia sa mai convingem inca 4 colegi sa ni se alature, totul in conditii de conspirativitat e si discretie maxima. Doar eu am reusit sa-l conving pe colegul meu Gashu. Hotarati sa mergem la colindat am “restructurat si remaniat” grupul, renuntand la Irod cel mic si Cioban. Relu a preluat functiile de Irod cel mare si casier iar ceilalti trei, eram magii.
Am hotarat ca locul invatarii colindelor sa fie sura noastra. Sura noastra era vestita atat pentru arhitectura sa descrisa de sociologul Henri H. Stahl cat si pentru faptul ca aici a stat ascuns un partizan anticomunist, care a luptat in Muntii Fagarasului.
Odinioara plina de furaje si utilaje agricole, dupa colectivizare sura a ramas partial goala asa ca repetitiile le faceam in “plevnicerul din spatele feldarii “. Acolo ne adunam dupa orele de scoala furisandu-ne cate unul prin gradina din spatele surii care da in alta strada. Relu ne invata atat cuvintele cat si melodiile colinzilor iar eu am adus un caledar din anul 1920, tiparit in America, pentru romanii de acolo, unde am gasit o sceneta cu Irod si cei trei magi.
Dupa ce am intrat in vacanta de iarna, ne-am anuntat parintii care, spre surprinderea noastra, nu s-au impotrivit ci dimpotriva, ne-au ajutat sa ne facem coifurile, ne-au pregatit costumatia si traistuta de paritar cusuta la gura, in care sa strangem banii.
Cu ajutorul parintilor toate pregatirile erau “in grafic” si cand ceasul din turla bisericii a batut miezul noptii, am pornit colindatul din capatul satului, nu de la oficialitati cum se obisnuia, de frica sa nu fim asteptati si opriti .
Oamenii nu se asteptau sa fie colindati si sareau speriati din pat cand auzeau colizile cantate sub geam. Aprindeau lumina si de frica sa nu fie vazuti in camasile de noapte, stingeau lumina dar o reaprindeau cand nu gaseau vreun lucru. La inceput cantam cu privirile in pamant pentru a nu ne pufni rasul si sa fim nevoiti sa curmam cantarea colindului, ceea ce se socotea ca o mare necuviinta facuta acelei case. Pe urma ne retrageam dupa coltul casei imediat ce se aprindea lumina si cantam mai multe colinzi pana cand gazda iesea si ne poftea in casa. Ne scuturam cizmele de omat si intram in casa unde cantam colindul pomului; sceneta cu magii o jucam doar la notabilitati unde, stand mai mult, ne dezghetam mainile si picioarele .
Am reusit, pana la vecernie, sa colindam tot satul: notabilitati, profesori, oameni obisnuiti sau mai saraci, familiile de tigani; am ocolit doar pe cei cu suparari in familie.
In prima zi din trimestrul II, dupa terminarea orelor, cei trei magi impreuna cu Irod cel Mare am fost chemati in Cancelarie unde am fost informati ca ni s-a scazut nota la purtare pe trimestru I la 6. Dupa ce a plecat toata lumea din scoala am fost batuti manual, ca la militie, atat de directorul scolii cat mai ales de dirigintele lui Relu. Nici acum nu imi pot explica comportamentul de tortionari de care au dat dovada cei doi profesori care erau din sat de la noi, iar in copilarie si ei au fost irozi.

Craciunul si nu numai toate sarbatorile de iarna sunt acele zile in care ne intalnim cu toata familia la masa,colindam ateptam mosul si ne bucuram ca suntem impreuna sanatosi si putem trece mai departe peste obstacolele vieti alaturi de cei dragi

Cel mai minunat Crăciun a fost cel din 2006. Primul Crăciun cu băiețelul meu. Îmi amintesc cu drag de bucuria din ochișorii lui când a vazut bradutul cu luminite si jucăriile aduse de Mosul. De atunci fiecare Sărbătoare o asteptam cu o bucurie imensa, mai ales ca ni s-a alaturat încă o minune, de data asta o fetita.

Copilaria fiicei mele a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea.. Am retrait cu ea anii tineretii.

Mi-aduc aminte de un craciun petrecut in sanul familiei in casa parinteasca cand tatal meu l-a facut pe Mos Craciun pentru surioara mea care era o mare nazdravana.Mama mea l-a imbracat pe tatal meu,i-a facut barba,sprancene albe stufoase i-a dat o pereche de ochelari sa para mai batran ,i-a facut ditamai burta de nu se putea apleca,in fine,iesise un MOS aproape de cel din povesti.Singuru l lucru pe care l-au omis a fost ceasul pe care tatal meu a uitat sa si-l scoata de la mana(era unul automatic cu un cadran albastru).Cand a aparut Mosul in sufragerie la brad ,s-a asezat pe scaun ca era tare ostenit,surioar a mea s-a asezat in bratele lui sa-i spuna o poezie si sa-si ia cadourile.Cand sa bage Mosul mana in sac dupa cadouri,sare copilul ca ars din bratele lui ,se duce la mama noastra si-i spune: -MAMI,eu nu vreau cadouri de la mosul asta,zi-i sa plece.Mama noastra foarte .nedumerita il intreaba de ce.La care el ii raspunde f.serios. -Pai mami,mosul asta e un hot. Daca jucariile astea pt. mine le-a furat?Ca uite. si tati i-a furat ceasul ,l-am vazut eu il are la mana...Va dati seama ce hohote de ras au urmat ,dar bieata surioara l a fost tare greu de convins ca ceasul ala nu e al tatalui . pana la urma si-a primit jucariile mult asteptate.Acum ne intalnim de Craciun ne intrebam ce fel de ceas mai poarta Mosul. …

Craciunul este cea mai frumoasa sarbatoare din tot anul,cu siguranta.Naste rea lui Hristos , ne aduce aminte de unde venim, si care este rostul nostru pe pamant.Aceasta este sarbatoarea familiei !Pentru mine cel mai fericit Craciun a fost in urma cu 2 ani ,cand eu ,impreuna cu sotul meu , am reusit sa aducem o farama de bucurie intr-un loc unde bucuriile sunt foarte rare,chiar inexistente,iar un zambet sincer si o imbratisare din partea acelor persoane abandonate, ne-a fost de ajuns ,ne-am simtit impliniti si cei mai fericiti !

SORIN GABOR
Cand a venit intrebarea cu Mosul, au fost pregatiti. Stateam la apartament si aici iesea din calcul povestea cu hornul. Era frig si geamurile, cat si usile erau inchise, deci “Pe unde intra Mos Craciun?”. Si asa am aflat de la mama mea draga ca Mos Craciun mai are o putere magica de care alti copii nu stiau si anume ca folosindu-se de un biscuite fermecat pe care il manca, reuseste sa se faca atat de mic incat sa intre pe gaura chei, cu tot cu sac. Lasa darurile si apoi iesea la fel. Si eu ma tot intrebam de ce la iesire nu deschidea usa, ca doar era cheia mereu in usa de la intrare. Se pare ca Mosul tinea foarte mult la siguranta noastra si decat sa lase usa deschisa sa intre hotii sa ne fure cadourile, mai bine iesea la fel cu a intrat.Cel mai frumos cadou de care cu drag imi aduc aminte era o pusculita cu chipul lui mos craciun in care eu adunam restul de la cumparaturile pe care le faceam atunci cand mama ma trimitea sa le fac,pusculita o am si acum .CRACIUN FERICIT TUTUROR !

Pentru mine toata luna Decembrie a fost si ramane cea mai speciala luna din an, pe langa faptul ca sunt cele mai multe si frumoase sarbatori , mai este si luna in care m-am nascut si eu si fratele meu,asta a facut mereu sa asteptam cu nerabdare aceasta perioada a anului, pe langa venirea "Mosilor" cu a le lor bucurii,eram nerobdatori sa ne aniversam si zilele de nastere, si uite asa o tineam tot intr-o sarbatoare, si speram ca si de acum incolo sa fie tot asa! Sa aveti un CRACIUN linistit si La mult ani!

Fiecare sarbatoare a Craciunului este speciala si astazi dar cele din perioada copilariei sunt cele cu adevarat magice. Prima scrisoare adresata Mosului cu cuvinte putine si deloc caligrafice, primele desene care interpretau idei de cadouri dorite si toate acele prajituri minunate coapte de bunica in cuptorul cu lemne, sunt amintiri vii pentru totdeauna. Cert este ca atunci, cand am recunoscut in brad aceleasi globuri ca si anul trecut, am avut un puternic sentiment de revelatie si de bucurie ca miracolul Craciunul va dainui pentru totdeauna.

Ca pentru fiecare, Craciunul a insemnat si inseamna colinde, mirosul cozonacilori si a sarmalelor, a tuturor bunataturilor preparate cu prilejul acestei sarbatori sfinte, venirea mosului. Insa, cele mai nostalgice amintiri raman acele sarbatori de Craciun cu multa zapada si colindele in care strangeam banuti, bomboane, dulciuri,nuci,m ere. Copii din ziua de azi, parca nu se mai bucura atat cum o faceam noi pe vremea noastra, insa magia Craciunului este si a ramas unica.

Cele mai frumoase Sarbatori de iarna le-am petrecut cu verisorii mei la bunici unde toata ziua ne jucam in zapada mare de 1 metru, ne bulgaream si ne dadeam cu saniuta pe digul construit in alt scop...Bunica pregatea o sumedenie de bunatati iar bunicul pregatea focul in casa.

Sarbatorile de iarna cele mai frumoase le-am petrecut acum peste 50 de ani cand inca mai eram un copil si stateam cu parintii mei undeva in zona Iasului. In acele vremuri copii ne adunam si mergeam cu colidul, primeam nuci si colaci si eram niste copii tare fericiti. In ultimul timp cele mai frumoase sarbatori le-am petrecut alaturi de copii mei luand masa impreuna si sarbatorind.